Melancholia, 2011-regizor Lars von Trier.
Ma incumet sa spun doua vorbe despre acest film.Eu il consider una dintre ''capodoperele '' lui Trier, nu atat de socante precum ''Antichristul'' din 2009. Trier expune in acest film o situatie actuala ce vorbeste despre depresie si normalitate. Ideea principala a filmului este faptul ca oamenii depresivi (boala secolului) reusesc sa fie mult mai lucizi in situatii critice decat oamenii ''normali''.
Kirsten Dunst o interpreteaza pe Justine, sora mai mica a lui Claire (Charlotte Gainsbourg). Dupa ce Justine se casatoreste, apare o planeta, Melancholia pregatita sa intre in coliziune cu pamantul, lucru care provoaca panica si depresie.
Absolut impecabil construită din punct de vedere stilistic, prima parte a filmului, intitulată'' Justine'', conturează o situatie cu un dezastru iminent: Îţi vine să râzi când mama miresei ţine un discurs în care afirmă că urăşte nunţile şi tot ce reprezintă ele. Sau când descoperi că mireasa a luat o pauză de la "bucuria" petrecerii pentru a trage un pui de somn sau a face o baie. Dar te opreşti brusc din râs pentru că, de fapt, nu e chiar aşa de amuzant..
In partea a doua a filmului,opusul lui Justine il reprezinta sora ei mai mare, Claire ,soţia elegantă a unui multimilionar - John (Kiefer Sutherland) .In lipsa unei mame, Claire a fost intodeauna mama pentru Justine, lucru demonstrat in partea a doua a filmului.Claire e pilonul de siguranţă. Pentru că sora-mamă Claire este un monument de echilibru. Doar in aparenta.
Trier hotaraste sa produca sfarsitul lumii printr-o planeta numita Melancholia( vezi referirea la viata lui Justine), care se indreapta amenintator spre pamant,impactul fiind iminent.
În faţa catastrofei, Justine, complet dezechilibrata în mod normal, rămâne calmă şi raţională. Claire, în mod normal un exemplu de echilibru psihic, se pierde şi începe să acţioneze iraţional.
