miercuri, 1 august 2012

Melancholia

Justine: The earth is evil. We don't need to grieve for it.




Melancholia, 2011-regizor Lars von Trier.

Ma incumet sa spun doua vorbe despre acest film.Eu il consider una dintre ''capodoperele '' lui Trier, nu atat de socante precum ''Antichristul''  din 2009. Trier expune in acest film o situatie actuala ce vorbeste despre depresie si normalitate. Ideea principala a filmului  este faptul ca oamenii depresivi (boala secolului) reusesc sa fie mult mai lucizi in situatii critice decat oamenii ''normali''.
Kirsten Dunst o interpreteaza pe Justine, sora mai mica a lui Claire (Charlotte Gainsbourg). Dupa ce Justine se casatoreste, apare o planeta, Melancholia pregatita sa intre in coliziune cu pamantul, lucru care provoaca panica si depresie.
Absolut impecabil construită din punct de vedere stilistic, prima parte a filmului, intitulată'' Justine'', conturează o situatie cu un dezastru iminent: Îţi vine să râzi când mama miresei ţine un discurs în care afirmă că urăşte nunţile şi tot ce reprezintă ele. Sau când descoperi că mireasa a luat o pauză de la "bucuria" petrecerii pentru a trage un pui de somn sau a face o baie. Dar te opreşti brusc din râs pentru că, de fapt, nu e chiar aşa de amuzant..
In partea a doua a filmului,opusul lui Justine il reprezinta sora ei mai mare, Claire ,soţia elegantă a unui multimilionar - John (Kiefer Sutherland) .In lipsa unei mame, Claire a fost intodeauna mama pentru Justine, lucru demonstrat in partea a doua a filmului.Claire e pilonul  de siguranţă. Pentru că sora-mamă Claire este un monument de echilibru. Doar in aparenta.
Trier hotaraste sa produca sfarsitul lumii printr-o planeta numita Melancholia( vezi referirea la viata lui Justine), care se indreapta amenintator spre pamant,impactul fiind iminent.
În faţa catastrofei, Justine, complet dezechilibrata în mod normal, rămâne calmă şi raţională. Claire,  în mod normal un exemplu de echilibru psihic, se pierde şi începe să acţioneze iraţional.



luni, 7 mai 2012

Kramer vs Kramer

Meryl Streep este minunata, la fel si Dustin Hoffman.Mai multe nu exista de spus, decat de privit. ''Is that what you think? No. That's not it, Billy. Your mom loves you very much... and the reason she left has nothing to do with you. I don't know if this will make sense, but I'll try to explain it to you. I think the reason why Mommy left... was because for a long time... I kept trying to make her be a certain kind of person. A certain kind of wife that I thought she was supposed to be. And she just wasn't like that. She was... She just wasn't like that. I think that she tried for so long to make me happy... and when she couldn't, she tried to talk to me about it. But I wasn't listening. I was too busy, too wrapped up... just thinking about myself. And I thought that anytime I was happy, she was happy. But I think underneath she was very sad. Mommy stayed here longer than she wanted because she loves you so much. And the reason why Mommy couldn't stay anymore... was because she couldn't stand me. She didn't leave because of you. She left because of me. Go to sleep now because it's really late, okay? Good night. Sleep tight.'' http://www.imdb.com/title/tt0079417/

miercuri, 21 septembrie 2011

A good Year



Max Skinner: Forgive my lips. They find joy in the most unusual places.
Fanny Chenal: [to Max Skinner] I'm sorry, I'm too busy to ignore you now.

Filmul, in regia lui Ridley Scott reuseste sa ma intoarca in trecut, sa ma intorca la ''mirosurile si zgomotele speciale'' ce le auzeam in copilarie, cand stateam intinsa, pe iarba, in gradina.
Filmul este o dulce romanta clasica, ce povesteste viata unui afacerist ingamfat, mort pe dinauntru,ironic, ahtiat dupa bani si faima. Rolul ii revine lui Russel Crowe ( jucat impecabil) care se trezeste intr-o zi cu o proprietate mostenita de la unchiul sau,omul care l-a si crescut si invatat tot ceea ce este Max in prezent. Cu cat Max va incerca sa fuga de mostenire si de trecutul care bantuie superbul ''chateau'' din Provence, cu cat acesta se pregateste pentru sosirea lui.
In Provence este intampinat de vecini, de amintiri si de o dulce si frumoasa prietena din copilarie, Fanny Chenal ( interpretata de Marion Cottilard).
Pe parcursul filmului ne intalnim cu diverse obstacole venind din partea vecinilor cat si din parte lui Fanny, care il vor ajuta pe Max sa redevina ''omul Provence'' si sa-si redescopere adevarata identitate.
Un film jucat bine de doi actori, parca potriviti special unul pentru celalalt. Russel Crowe- il vedem atat intr-o maniera ''ironico-dramatica'' cat si comica,iar Marion Cottilard, chinuidu-se cu engleza dar demonstrandu-si talentul actoricesc, naturaletea si inteligenta.
Filmul m-a marcat dintr-un singur punct de vedere: superbele peisaje ale Frantei, mai exact regiunea Provence . Ridley Scott este un maestru prin felul in care a readt frumusetea veche si uitata a castelului, cat si zgomotele ce te trimit intr-un trecut calduros, miosind a struguri si a zgomote de greieri si lavanda.

Un film de sambata seara, privit atent,'' mirosind'' caldura si frumusetea si ajutandu-te sa visezi...


duminică, 4 septembrie 2011

Hachi: A Dog's Tale

Astazi am terminat ( dupa 5 incercari) de vazut emotionatul film despre Hatchi.

''Hachi: A Dog's Tale'' este povestea bazata pe un caz real a unui caine gasit abandonat intr-o statie de tren si luat acasa, in intentia de a i se gasi stapanul.Cum nimeni nu intreaba de caine, acesta ramane in ''custodia'' profesorului Parker Wilson( Richard Gere). Hatchi isi face un obicei din a-si astepta stapanul in statia de tren. pana cand, intr-o seara, Parker nu mai vine. Acesta face un atac de cord si moare.
Povestea de dragoste incepe din momentul in care cainele, de la moartea profesorului, continua 9 ani de zile sa il astepte in fata garii, tresarind la fiecare scartait de usa sau ''glas'' de tren. Hatchi ramane fidel unui singur om.
Dupa 9 ani, secventa finala ni-l arata pe profesor, bucuros ca-si revede cainele si pleaca, impreuna...spre rai.
Nu stiu de ce ma simt atat de vulnerabila cand vad astfel de filme, cert este ca imi amintesc o poveste reala spusa de mama mea  pe cand eram copil, despre un caine care sta 20 de ani la mormantul stapanului , asteptandu-l zi de zi. Poate la asta se rezuma dragostea adevarata- la asteptare.


Finding Neverland



Peter Pan: Do you believe in fairies? Say quick that you believe. If you believe, clap your hands!

Filmul prezinta povestea lui J.M. Barrie, (autorul cartii '' Peter Pann'') si experientele prin care trece pana sa dea nastere celebrei opere. Filmul este o romanta subtila la adresa viselor. Este o poveste sensibila despre ''copilul din om'', despre cum minunile devin realitate...in vis.
Va prezint o scena frumoasa din film, in care copiii nu credeau ca un caine poate sa fie un urs. Johhny Depp ii covinge pe acestia prin credinta lui in imaginatie si in vis. 




Filmul mi-a reamintit de copilarie. Este jucat cu credinta si pasiune.Il vizionez cu drag, de cate ori am ocazia.
In distributie, ii puteti vedea pe:
Johnny Depp, Kate Winslet, Julie Christie, Dustin Hoffman, si Radha Mitchell. 

Coloana sonora este compusa de Jan A.P.Kaczmareck.


Some like it hot



Osgood: I am Osgood Fielding the third.
Daphne: I'm Cinderella the second.

Sugar: Story of my life. I always get the fuzzy end of the lollipop.



Unul dintre filmele mele preferate. Da, da, Marylin Monroe! Acea actrita care a necesitat 47 de duble pentru a spune corect fraza'' Sugar, it`s me'' in loc de ''It`s me, Sugar!''. Acea actrita care se trata pe platourile de filmare cu bourbon si sampanie, luand antidepresive in loc de bomboane si care avea trac in fata camerei de filmat. Acea actrita balbaita ( M.M a fost balbaita) care pana la urma s-a vindecat doar cu ajutorul Paulei Strasberg, sotia lui Lee Strasberg. O actrita inteligenta( este greu sa joci o proasta atat de bine si atat de des. Necesita inteligenta!) cu un IQ cu MULT peste cel al presedintelui de atunci, J.Kennedy.
Marylin Monroe- desi multi contesta calitatile ei actoricesti, pentru mine este exemplul suprem de finete, fragilitate emotionala , talent si forta actoriceasca. O actrita care avea o uriasa nevoie de stabilitate, si de dragoste: ''Eram in vizita la niste prieteni. Iesisem pe terasa. In urma mea vine o femeie, care exclama: As da orice sa fiu ca tine! Marylin se uita la ea si speriata, spune: Nuu! Sa nu mai spui asta niciodata!Eu mi-as dori sa fiu ca tine. Pe tine oamenii te respecta!''
Langa ea, doi MARI actori: Jack Lemmon, un comedian de exceptie si cel care a suportat-o cel mai putin, Tony Curtis. Adevarat, era dificil sa stai si sa lucrezi langa o actrita cu probleme psihice , langa o actrita a carei incredere in sine era zero. Tony Curtis declara mai apoi: ''Cand a trebuit sa o sarut in scena de pe yaht, am avut senzatia ca il sarut pe Hitler! ''.
Una peste alta, Some Like it Hot,o comedie siropoasa, jucata impecabil de Jack Lemmon, Tony Curtis si Marylin Monroe.




Despre viata ei, ultimele zile :

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=qgpvXSKzHQk

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=qgpvXSKzHQk

http://www.youtube.com/watch?v=Qu1g-pLEXc8&NR=1

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=gJ7ILAiKaz4

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=Ctt_c37dfS0

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=xKC71wJr4iI

http://www.imdb.com/title/tt0053291/

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Being Julia





Julia Lambert: Real actresses don't make films.

O buna prietena m-a indemnat sa ma uit la acest film. M-a recunoscut in cateva ipostaze ale actritei Annette Bening. Nu o contrazic. Filmul este realizat in anul 2004,avandu-l ca regizor pe Istvan Szabo.
Actiunea filmului se petrece in lumea teatrului londonez,anii 1930. Julia Lambert,o rasfatata si iubita actrita ( Annette Bening)devine plictisita de celebritate si de viata ei, dorindu-si o pauza. Pauza nu intarzie sa apara in persoana unui tanar american de vreo 20 si ceva de ani, indragostit platonic de celebra actrita. Julia realizeaza ca diferenta de varsta dintre cei doi va fi un impediment dar se arunca fericita intr-o aventura mai-decembrie. Aici trebuie punctat faptul ca Julia era maritata. O casnicie ''libera'' dupa cum spunea ea. Atat ea cat si sotul ei( Jeremy Irons) considerau mult mai importanta viata teatrului si tot ceea ce era legat de ea, decat viata casnica. Astfel ca, odata cu aparitia tanarului american in viata Juliei, apare si pofta de viata. Ea renaste si intinereste datorita chipesului admirator.
Julia ii devine o amanta ce-l va intretine pe tanar cateva luni buna, pana descopera ca acesta nu era decat un sarlatan sentimental, urmarind profitul si nu dragostea. Colac peste pupaza, tanarul se amorezeaza de o actrita ''de suburbie'' cum i-as spune eu,fara srupule, actrita care pentru faima ar face orice. Aceasta il convinge pe baiat - ca prin cunostintele lui sa o ajute sa intre in teatru. Zis si facut.
Julia devine geloasa, dar ii si pregateste o surpriza de proportii debutantei.

Annette Bening impresioneaza. Oriunde ar juca si oricum ar juca, nu conteneste sa fie exceptionala. Personajul Julia este un personaj puternic, sigur pe sine , convins ca are dreptate. Si daca n-are, o face ea! O femeie careia ii place viata. Care ia decizii importante, curajoase uneori, fara scrupule.
Personaje bine conturate. Juliet Stevensons apare si ea in film, ce-i drept, un rol mai mic dar cu care reuseste sa atraga priviri.
Cu ocazia vizionarii filmului am revazut o actrita uratica si la o prima vedere neimportanta ( prima oara am remarcat-o in Ella Enchanted)care acuma insa, m-a facut sa-mi regandesc punctul de vedere. Lucy Punch nascuta in Londra 1977 si care are un mare potential actoricesc.




Annette Bening, femeia care l-a potolit pe cuceritorul Warren Beatty si cu care are 4 copii:''kathlyn (b. January 8, 1992), Benjamin (b. August 23, 1994), Isabel (b. January 11, 1997), and Ella (b. April 8, 2000).''A studiat teatru la Patrick Henry High School. Este cumnata actritei Shirley MacLaine.
Idolii ei sunt: Helen Mirren, Frances McDormand, Liv Ullmann, si Ingrid Bergman.
A pierdut de doua ori Oscarul in 1999 si 2004.





O puteti vedea si in filmele:

Valmont
Bugsy
Regarding Henry
Richard III
American Beauty
The Women
Running with Sccisors
Mother and Child
The kids are all right