Astazi am terminat ( dupa 5 incercari) de vazut emotionatul film despre Hatchi.
''Hachi: A Dog's Tale'' este povestea bazata pe un caz real a unui caine gasit abandonat intr-o statie de tren si luat acasa, in intentia de a i se gasi stapanul.Cum nimeni nu intreaba de caine, acesta ramane in ''custodia'' profesorului Parker Wilson( Richard Gere). Hatchi isi face un obicei din a-si astepta stapanul in statia de tren. pana cand, intr-o seara, Parker nu mai vine. Acesta face un atac de cord si moare.
Povestea de dragoste incepe din momentul in care cainele, de la moartea profesorului, continua 9 ani de zile sa il astepte in fata garii, tresarind la fiecare scartait de usa sau ''glas'' de tren. Hatchi ramane fidel unui singur om.
Dupa 9 ani, secventa finala ni-l arata pe profesor, bucuros ca-si revede cainele si pleaca, impreuna...spre rai.
Nu stiu de ce ma simt atat de vulnerabila cand vad astfel de filme, cert este ca imi amintesc o poveste reala spusa de mama mea pe cand eram copil, despre un caine care sta 20 de ani la mormantul stapanului , asteptandu-l zi de zi. Poate la asta se rezuma dragostea adevarata- la asteptare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu