Max Skinner: Forgive my lips. They find joy in the most unusual places.
Fanny Chenal: [to Max Skinner] I'm sorry, I'm too busy to ignore you now.
Filmul, in regia lui Ridley Scott reuseste sa ma intoarca in trecut, sa ma intorca la ''mirosurile si zgomotele speciale'' ce le auzeam in copilarie, cand stateam intinsa, pe iarba, in gradina.
Filmul este o dulce romanta clasica, ce povesteste viata unui afacerist ingamfat, mort pe dinauntru,ironic, ahtiat dupa bani si faima. Rolul ii revine lui Russel Crowe ( jucat impecabil) care se trezeste intr-o zi cu o proprietate mostenita de la unchiul sau,omul care l-a si crescut si invatat tot ceea ce este Max in prezent. Cu cat Max va incerca sa fuga de mostenire si de trecutul care bantuie superbul ''chateau'' din Provence, cu cat acesta se pregateste pentru sosirea lui.
In Provence este intampinat de vecini, de amintiri si de o dulce si frumoasa prietena din copilarie, Fanny Chenal ( interpretata de Marion Cottilard).
Pe parcursul filmului ne intalnim cu diverse obstacole venind din partea vecinilor cat si din parte lui Fanny, care il vor ajuta pe Max sa redevina ''omul Provence'' si sa-si redescopere adevarata identitate.
Un film jucat bine de doi actori, parca potriviti special unul pentru celalalt. Russel Crowe- il vedem atat intr-o maniera ''ironico-dramatica'' cat si comica,iar Marion Cottilard, chinuidu-se cu engleza dar demonstrandu-si talentul actoricesc, naturaletea si inteligenta.
Filmul m-a marcat dintr-un singur punct de vedere: superbele peisaje ale Frantei, mai exact regiunea Provence . Ridley Scott este un maestru prin felul in care a readt frumusetea veche si uitata a castelului, cat si zgomotele ce te trimit intr-un trecut calduros, miosind a struguri si a zgomote de greieri si lavanda.
Un film de sambata seara, privit atent,'' mirosind'' caldura si frumusetea si ajutandu-te sa visezi...
